Alerga plângând însoţită
de cântecul surd al ploii. Spera ca picaturile de ploaie, zgomotul facut de
acestea o vor face să îşi uite gândurile. Era atât de obosită de ceea ce
devenise. Şi-ar fi dorit să îşi cumpere un suflet nou. Sau să facă schimb de
inimi cu primul călător pe care îl zărea. Sufletul îi era zdremţăluit şi nu
ştia încotro să apuce sau unde o vor duce paşii. Singurătatea o facea să ajungă
mai repede în disperare şi povara din inimă abia îi dădea voie să respire.
Poate că o inimă de gheaţă i-ar fi putut fi salvare. Căzu în genunchi şi
continuă să plângă până oboseala din trupul ei mic îşi spuse cuvântul şi
adormi. Începu să viseze că era într-un palat uriaş, unde îngerii cântau
necontenit, plini de bucurie şi zâmbet. Curioasă, începu să exploreze palatul. Călca
uşor pe drumuri pline de aur şi mărgăritare conduse de cântece. Fusese invitată
la masă- la masă cu Împăratul. Era
nedumerită de ce ea, şi cine este acest împărat. Îngerii au îmbracat-o în
rochie de sărbătoare şi au condus-o pe aripi în locul unde urma să se
întâlească pe Împăratul .Unul din îngeri i-a spus „Fiică de Rege”. Începu să
chicotească . Gândi că au greşit persoana, şi că nu este ea cea căutată dar se
v-a bucura de această experienţă până va fi demascată. Ajunsese la locul cu
pricina. Împăratul o strigă pe nume şi un sentiment de pace îi năvăli în
suflet. Împăratul o luă în braţe, începuse să plângă şi îi spusese cât de dor
i-a fost de ea şi că a aşteptat-o cu lacrimi. Copila nu mai înţelegea nimic .
Îi spusese că cu atâta dragoste i-a vegheat paşii, că fiecare zi aştepta ca
ochii ei să se îndrepte spre Cer, să-i strige ajutorul, să-L recunoască ca
Tată. Dar nu, nu a obosit. A plâns cu ea în slăbiciunile ei, i-a legat rănile
de atâtea ori, a mângâiat-o atunci când era căzută şi i-a dat din nou puteri să
meargă mai departe. I-a fost atât de dor de ea. Îi spusese că urma să se
trezească şi că îi va da ca semn curcubeul şi liniştea din suflet. Nu-i cerea
decât să îi spună TATĂ şi să stea de vorbă cu EL. Avea să o îndrume , să o
călăuzească, să îi ofere dragostea de care avea atât de multă nevoie. Copila
începu să plângă de bucurie, îl îmbrăţisă şi îi spusese pentru prima dată TATĂ.
Se trezi. Iată că curcubeul era pe Cer. Îşi stersese lacrimile cu hainele-i
pline de noroi şi un zâmbet începu să îi schiţeze pe faţă. Avea să trăiască o
viaţă nouă- ca o adevărată fiică de Rege şi să-i răsplătească bunatatea.
miercuri, 20 februarie 2013
joi, 7 februarie 2013
Iti multumesc, Domnul meu.
Îţi mulţumesc,
Domnul meu, pentru atunci când cad, căci Tu mă înveţi sa mă ridic.
Îţi mulţumesc,
Domnul meu, pentru rănile ce dor, pentru că mă înveţi să cred într’un
Vindecător.
Îţi mulţumesc
pentru bucuriile ce le sădeşti în inima’mi slăbănogită pentru că învăţ care
este sursa bucuriei depline.
Îţi mulţumesc şi pentru lacrimi ce adesea’mi
umbresc obrazul pentru că desluşesc prin perdeaua ţesută lumina de la capătul
drumului.
Îţi mulţumesc pentru momentele pline de teamă,
căci Tu mă înveţi să fiu un soldat plin de curaj.
Îţi mulţumesc pentru momentele de tăcere din
viaţa mea menite să hotărască timpul potrivit pentru toate lucrurile şi să
adâncească încrederea mea in planul Tău desăvârşit.
Îţi mulţumesc că, uneori, vinecarea vine prin
lacrimi, iertarea prin dureri şi propăşirea prin încercări.
Îţi mulţumesc că
în toate scopul Tău e să mă aduci mai aproape de Tine, să mă îngenunchiezi la
tronul Tău, să fiu dependentă de Tine si ca sufletu’mi să aştepte mereu din
mâna Ta ajutorul de care am nevoie, să înţeleg că Tu Îmi eşti Înţelepciune, Putere, Ajutor, Lacrimă şi Zâmbet şi să Îţi simt la capăt îmbrăţisarea’Ţi
incomparabilă.
Îţi multumesc.
luni, 4 februarie 2013
Adanc sapata in palmele Tale si ancorata pe taramul promisiunilor Tale...
Sapata adanc in palmele Tale si ancorata pe taramul promisiunile Tale- asa mi doresc sa-mi fie inima, Prieten Scump. Desi Iti cunosc promisiunile si stiu ca Tu poti totul, indoiala imi cuprinde sufletul din cand in cand si teama face ca pe tronul sufletului meu sa nu mai domneasca pacea-Ti fara de hotare. As vrea ca sufletu-mi sa infrunte destoinic orice vant si orice val fara sa se clatine... Stiu , Prieten Scump ca harul Tau e cel care ma tine si ca nimic Bun in afara de Tine nu locuieste in fiinta mea. Pierduta in inchinare si cufundata in adorare iti aduc sufletu mi jerta. Mi e dor sa ma simt insotita in toate de Tine . Te chem in suflet, curata ma , iarta mi greselile, indoielile, intrebarile-mi fara rost, lasa mi vindecarea ta si da mi calauZirea Ta. Fii tu Farul meu, Lucrafarul meu, Prietenul meu, Tatal meu, Luptatorul meu, Iubitul sufletului meu si adu mi cu Tine pacea, linistea, increderea, bucuria, cantecul, speranta care le am pierdut in cararile pe care am umblat fara de Tine. As vrea sa fiu mangaierea Celui cazut, as vrea sa fiu bratul care ridica, piciorul grabnic sa ajute, ureche sa asculte, gura sa mangaie si sa intareasca, sa aline si sa vindece... Dar am facut rani, si am omorat prin vorbele mele, am daramat templul zidit de Tine. Iarta ma si vino cu mine.
Read More
Copilul meu...
Copilul meu, Imi simti imbratisarea in vantul ce adie cald pe langa tine?
Read More
Simti cum Eu iti sunt al tau Soare?
Nu ai vrea sa Mi lasi Mie barca vietii tale?
Te infasor in aripi si fiecare lacrima ti e numarata...
Astept sa iti ridici mainile, sa ma strangi cu bratele tale asa cum o faceai cand erai un copil nedezlipit de Mine. Oh.. Ti am promis ca vei fi liber, asa ca tu alegi..
. Chiar daca inima mea arde de nerabdare si se frange asteptandu te.
Iti amintesti cum alergai plangand la Mine sa mi spui ca doare rana ce o ai?
Cand creZi ca totul se sfarseste de un lucru singur sa ramai sigur: Eu te iubesc. Cu toate durerile si ranile tale, cu toate greselile si ruinele tale, cu toata viata si moartea Mea.
Mi-ai spus...
Mi ai spus ca sufletul imi va fi plin de frumusetea prezentei Tale si ca atunci cand imi indrept sufletul spre Tine ma primesti in bucuria batailor de aripi ale ingerilor Tai ce iti canta Maretia.
Read More
Mi ai spus ca e atata pace si caldura langa Tine, si ca in bratele Tale sunt acasa.
Mi ai spus ca dai popoare pentru mine si ca dragostea Ta pentru mine e nemarginita si ca imbratisarea Ta Sfanta imi ofera toata protectia de care as avea vreodata nevoie.
Si totusi sufletu mi se zbate parca fara sa Ti vada portile locasului Tau, sufletu mi te doreste parca din ce in ce mai mult si parca e pierdut in agonia asteptarii...
O , da... Stiu ca mi vei umple cararea cu petale de trandafiri si ca drumu'mi va fi deslusit, pentru copila sufletului Tau, dar parca... Vocea mi e prea stingherita sa mai poata striga si drumu mi ce trebuie urmat parca e prea departe... Oare cat trebuie sa mi mai fie asteptarea?
Mi e dor de Frumusetea Ta,Tata scump. Dar... Si cu vocea mi ragusita, cu puterea mi sugrumata ... Te laud. Stiu ca si faramatura de putere e tot de la Tine. Cu ochii in lacrimi.. Te laud si stau in asteptarea clipei cand Te voi intalni.
Dor.
"Cea mai frumoasa parte a relatiei cu Dumnezeu este ca El nu te paraseste niciodata." Evelyn Christenson
Mi`e inima plina de dor.
Sa Te cunosc pe Tine, sa cunosc inima Ta, Dumnezeule, sa cunosc tainele ascunse ale inimii Tale, aceasta este dorinta mea. Mi`e dor de imensitatea dragostei Tale. Desi stiu ca nu Te voi cunoaste niciodata deplin, vreau ca acesta sa fie telul vietii mele. Sa Te cunosc pe Tine. Sa`L cunosc mai mult pe Cel ce imi este Tata, Iubitul Sufletului meu, Cel ce imi e Putere. Nu vreau ca mintea mea sa Te limiteze. Stiu ca tu esti mai mult decat cunosc acum. Mai mult decat voi cunoaste vreodata. Esti mai mult decat orice. Cel ce a facut Cerurile si pamantul, Cel ce a hotarat hotarele lumii, cel ce cunoaste si cele mai adanci ganduri ale mele e de partea mea. Cat de minunat e sa stiu ca Esti cu mine, Domnul meu.
Sa`Ti fiu placuta, Domnul meu, imi doresc, ca descoperindu`te pe Tine, sa imi schimb caracterul, sa pot sa Te iubesc, ascultand poruncile Tale.
Cat de minunat Este Domnul meu!
Read More
Mi`e inima plina de dor.
Sa Te cunosc pe Tine, sa cunosc inima Ta, Dumnezeule, sa cunosc tainele ascunse ale inimii Tale, aceasta este dorinta mea. Mi`e dor de imensitatea dragostei Tale. Desi stiu ca nu Te voi cunoaste niciodata deplin, vreau ca acesta sa fie telul vietii mele. Sa Te cunosc pe Tine. Sa`L cunosc mai mult pe Cel ce imi este Tata, Iubitul Sufletului meu, Cel ce imi e Putere. Nu vreau ca mintea mea sa Te limiteze. Stiu ca tu esti mai mult decat cunosc acum. Mai mult decat voi cunoaste vreodata. Esti mai mult decat orice. Cel ce a facut Cerurile si pamantul, Cel ce a hotarat hotarele lumii, cel ce cunoaste si cele mai adanci ganduri ale mele e de partea mea. Cat de minunat e sa stiu ca Esti cu mine, Domnul meu.
Sa`Ti fiu placuta, Domnul meu, imi doresc, ca descoperindu`te pe Tine, sa imi schimb caracterul, sa pot sa Te iubesc, ascultand poruncile Tale.
Cat de minunat Este Domnul meu!
Domnul il apuca de mana...
Ps. 37. 23. Domnul
întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui;
24. dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.
24. dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.
Suspine negrăite se
inaltă spre Cer dintr`o inimă tristă. Durerea și`așterne straiele sale, și
totul se incetosează. Sufletul se zbuciumă trist inăutrul meu, dar zagazul
tăcerii nu-l lasă să iasă. Mi-am pus inima să tacă , da... mi-am pus inima să
tacă și durerea să-mi rămână necunoscută. Aș vrea să pot să o înstrăinez, să
n-o mai știu, să n-o mai simt. Și totuși, de-acolo de Sus, Tu auzi glasul meu,
Sufletul meu își strigă ultima suflare de la Tine. Da, mă lași să fiu dărâmată
ca să fiu apoi mai aproape de Tine. In taină-mi zidești in inimă castele. În taină
lucrezi in mine. În taină și în durerea sufletului meu Tu îmi legi rănile si
lași in golul lor bucuria Ta. Cât de
sărace-mi sunt cuvintele ca să pot exprima ce simt. Domnul meu nu mă lasă
dărâmată... căt de cald e brațul Lui, auzi vocea Lui cum șopteste : Eu sunt
aici cu Tine. Eu mereu sunt cu tine. Șuroaie de lacrimi îmi curg pe obraz, si
fug, si cad, m-arunc cu toată puterea in bratul Lui. Ma abandonez in dragostea
Ta, niciodată nu sunt doborâtă de tot căci bratul Tău e puternic, căci glasul
Tău blând ce strigă: Fiică, Fiule... Nu ești doborât de tot. Eu te apuc de
mână... Tu mi-ai ridicat sufletul , mi-ai ridicat inima. Mi-ai vindecat rănile.
Pentru că mă iubești, Tată. Iartă-mi simplitatea cuvintelor...
Dimineata!
Dimineaţa, gândul meu se înaltă spre Tine, Dumnezeul meu. Tu îmi desenezi zâmbetul Tău pe chipul meu şi îmi luminezi faţa. Când privesc spre Tine, faţa mea este luminată de splendoarea şi frumuseţea Ta.." când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie". Căci, da, Tu eşti Bucuria mea, Biruinţa mea, Stânca mea şi Izbăvitorul meu.
Atunci când sunt tristă, îmi strângi lacrimile în rănile palmelor Tale şi aduni în inimă promisiunile Tale minunate. Durerile mele, îmi sunt noi speranţe, noi promisiuni, noi vindecări, noi mărturii, şi totodată în locul lacrimilor mele voi simţi picăturile dragostei şi bucuriei Tale, iar TU îmi rămâi Călăuzitor.Cât de minunate sunt căile şi planurile Tale, chiar şi atunci când nu le înţeleg, când mă dor şi când îmi sângerează inima, căci gândurile Tale sunt nepătrunse, dar ai mereu în vedere creşterea mea, şi binele meu, oricare ar fi acela, să fiu mai asemenea Tie. " Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în gură".. căci Tu, Domnul meu, când sunt cazută, Te apleci, Imi legi rănile, mă înconjori la umbra aripilor Tale, şi mă duci pe stânca Ta. In zborul înalt , îti cânt laudele mele şi cântecul meu de biruintă!!
Sa fie si pentru tine, azi, o zi inaltata cu un cantec de biruinta spre Dumnezeul minunat!
Inima...
.... mi-ai rătăcit să-ţi cauţi un nou drum. Te-ai ascuns de urmele lăsate de durere, şi ai vrut să fii departe de ele. Ai presărat drumul cu perle şi mărgăritare. Ai presărat drumul cu cristale ca să îl ştii că a fost drumul care a durut, să îl ţii minte. L-ai ştiut, dar nu ai vrut să te întorci pe el. Ai căutat un nou drum al speranţei, fără nici o urmă a lucrurilor care a fost. Ai plecat încrezătoare înainte ştiind că braţele Lui Sfinte te poartă. Te-ai uitat bine şi ţi-ai văzut numele gravat în palmele Lui şi alegai, aşa, şchiopătând. Ai prins din nou curaj să priveşti ţintă la lumina Lui, la frumuseţea Lui fără să priveşti la rănile care te-au adus aici. Nu ştii...nu ştii încotro să te duci, dar pleci în dragostea LUi. Chiar dacă îţi vei scrijeli din nou genunchii, chiar dacă rănile vor umbri din nou drumul tău, sper să găseşti mereu drumul spre Casă, împreună cu speranţa şi puterea să te ridici. Văd inimă puterea ce o ai doar prin EL. Lacrimile tale se transformă acum în candele pentru drumul pe care ai pornit.
Fii încrezătoare, INIMA!
Read More
Fii încrezătoare, INIMA!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)