vineri, 22 noiembrie 2013

Anotimpul invierii...

Să vină o primăvară’n suflet. O înviere nouă a ceea ce nu a fost adus la viaţă, dar a fost sălăşluit de mult, înainte de întemeierea pământului în tine. Un dor de Cer. O veşnicie întruchipată’n tine . Un Foc. O pasiune.
Să vină o vară în suflet. Să ardă focul, să cuprindă ţara. Să’ţi simt bucuria şi fericirea ce nu’i de pe pământ. Să ardă aşa de tare Soarele din tine, încât să luminezi o naţiune.
Să vină o toamnă în suflet. Să cadă tot ce’i rău, să fii golit de tine, ca să te poată umple Cerul.
Să vină apoi o iarnă’n suflet. O iarnă în care ce’i sădit de mult, creşte, tainic, dedesubt, şi se pregăteşte pentru ceea ce ai fost creat să devii. E Iarna ta. Iarna în care renasti în El. Să duci împărăţia Lui. E Mielul pe Tron. E dragostea Divină.

Peste tot ce vine, Să vină El să umple Templul.

1 comentarii:

  1. Big like ...
    Multumesc pentru cuvintele frumoase si deosebite ...
    E o placere sa citesc ... de fiecare data!
    Keep on goin' :D

    RăspundețiȘtergere

© Adunate din suflet..., AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena