miercuri, 11 iunie 2014

"Inca putin!",se auzi din suflet

 Pasii îmi călcară obosiţi pe cărările bătătorite din pustiu.’ Incă puţin’ se auzi din suflet răsunând.. Ştiau că drumul duce la lumină, şi asta le dădea speranţă să mearga mai departe. Speranţa aducea cu ea credinţa in răsăritul care urma să vină. Inima mea ştia că nu’i departe şi că promisiunile rămân în picioare.
Era binecuvântată pentru că avea credinţă că ceea ce El a promis va duce la bun sfârşit. Iubitul inimii ei nu va întârzia. Obosită, dar cu Cerul în ochi. Inima’i lumină la gândul că se va sfârşi. Păstra în inima visul că Îl va întâlni. Că Domnul ei va veni la întâlnire. 

Se ridică din nou din genunchi, şi dorul o umplea de Tărie. Ştia că nu’i pregătită, şi că nu avea straie împărăteşti, dar îşi dedică viaţa în această pregătire. 
Ea se nascu cu Cerul in inimă, şi cu dor de El. Oridecâte ori cădea în slabiciuni, se ridică din nou, scuturându’şi hainele şi nădăjduind in ajutorul Lui. Ştia că nu e vrednică să stea la masa Împăratului, dar mai ştia un lucru- era sigură de dragostea Lui necondiţionată pentru ea. Era ocrotită şi protejată de îngeri. Oridecâte ori cădea, rănile îi erau spalate. 
Era Preaiubita Inimii Lui. Imperfectă, dar perfectă în dragostea Lui.’ Incă puţin’, ii spuse din nou inima, şi răsăritul va veni, pustiul se va termina, iar sufletul însetat îmi va fi saturat. Râuri de Apă Vie sunt pregătite, voi ajunge la ele.
Read More

© Adunate din suflet..., AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena